Ce presupune raportarea ambalajelor? Definiţii şi termeni specifici din legea 249/2015:

12 iul.

Ce presupune raportarea ambalajelor? Definiţii şi termeni specifici din legea 249/2015:

Publicat deSmart Environment In Legislatie 0 comment

ambalaj – orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipularii, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj”
ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;
ambalaj secundar – ambalaj grupat, supra-ambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;
ambalaj tertiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a uşura manipularea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin re-achiziţionare sau altfel;
obiectiv de valorificare sau de incinerare in instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;
reciclarea deşeurilor de ambalaje – operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie;
obiectiv de reciclare – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;
introducere pe piaţa naţională a unui produs – furnizarea de către o persoana juridică cu sediul în România pentru prima oară, a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa naţională în cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit.”

egea 249/2015 prevede si care sunt obligatiile operatorilor economici care produc sau importa ambalaje, acestia trebuind sa indeplineasca anumite cerinte specificate in anexa 2 a legii. In plus, operatorii economici trebuie sa aiba pus la punct un sistem prin care sa se faca identificarea si marcarea ambalajelor.

Legea 249 din 2015 a intrat in vigoare de la 30 iunie 2016 si are o forma consolidata din 12 august, iar amenzile prevazute pentru agentii economici care incalca prevederile legii incep de la 4.000 lei si urca pana la 25.000 lei.

Raportarile catre AFM au caracter lunar, declaratiile specifice se depun pana pe data de 25 a fiecarei luni. Societatile ce au obligatia de a raporta ambalajele introduse pe piata sunt agentii economici care:

Importa sau produc produse care sunt ambalate
Distribuie pe piata, pentru prima data, ambalaje de desfacere (exemple de ambalaje de desfacere: pahare de unica folosinta, farfurii de unica folosinta, hartia in care se servesc sandvisurile, folia alimentara, etc.)
Preiau produse ambalate pe care le supra-ambaleaza
Inchiriaza ambalaje sub orice forma/dau spre inchiriere ambalaje

In functie de sursa de provenienta a ambalajelor se face si declararea acestora. Astfel, ambalajele folosite pentru ambalarea produselor finite si cele de desfacere, utilizate la punctul de vanzare, fabricate in Romania, se declara la momentul livrarii lor in piata interna catre beneficiari. Ambalajele importate impreuna cu produsele sau destinate desfacerii se declara in momentul intrarii lor pe teritoriul tarii. Ambalajele inchiriate se declara la momentul introducerii lor pe piata. Sunt exceptate de la declarare ambalajele produselor exportate sau aflate in tranzit.

Trebuie sa fi incluse in rapoartele lunare atat ambalajele primare, secundare cat si tertiare.

Totodata, producatorii de ambalaj au obligatia de a-si marca ambalajele in functie de materialul folosit si de procentul de reciclare pe care il poate suporta ambalajul sau conform codurilor si abrevierilor specificate in legislatia in vigoare.

O data indentificata responsabilitatea operatorului economic de a declara ambalajele, intervine identificarea tipurilor de ambalaje folosite si a greutatii lor, astfel incat rapoartarea sa rezulte exacta, in baza unei formule sau sistem de calcul.

Nedepunerea la termen a declaratiilor se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoane fizice, si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoane juridice – Ordonanta 31/2013;

Pentru indeplinirea obligatiei de atingerea a obiectivului de reciclare sunt doua variante:

Atingerea obiectivului in mod individual
Transferul responsabilitaii catre o societate licentiata in vederea preluarea responsabilitatii pentru ambalajele introduse in piata

Obiectivele anuale privind valorificarea si reciclarea deseurilor de ambalaje la nivel national conform Legii 249/2015 sunt: 60% din greutate pentru sticla, 60% din greutate pentru hartie/carton, 50% din greutate pentru metal, 15% din greutate pentru lemn, 22,5% din greutate pentru plastic, considerandu-se numai materialul reciclat sub forma de plastic.

Neatingerea obiectivului de reciclare presupune plata contributie de 2 lei/kg pentru ambalaje direct la AFM.

Pentru prevenirea generarii de deseuri de ambalaje, operatorii economici responsabili pentru ambalajele introduse in piata sunt obligati sa introduca in politica de dezvoltare masuri de prevenire a generarii de deseuri inclusiv privind reducerea consumului specific de material pe tip de ambalaj si produs.

In afara responsabilitatii fata de ambalaje exista si responsabilitatea de a declara catre AFM pentru anvelope, emisii, ecotaxa si uleiuri. Sunt AFM declaratii cu regimuri si modalitati de raportare diferite, care nu pot fi usor indentificate de catre necunoscatori.